Sări la conţinut

Capetele se rostogolesc

Inca din cele mai vechi timpuri, odata cu schimbarea puterii veneau si „epurarile”. Vechea garda era inlocuita. Cei fericiti primeau un post in vreun colt indepartat cu rol marginal si simbolic sau erau lasati sa se pensioneze pe mosiile de la tara. Cei mai putin norocosi erau maziliti. Acest scenariu se desfasoara zilele acestea in frumosul nostru spatiu carpato-danubiano-pontic, unde vechea garda – nume cu mare greutate, pana mai ieri „zei” peste plebea de votanti – cade pe esafodul justitiei. Uneori in lacrimi, uneori in familie, uneori recitand poeme de nume si fapte – poate poate pedepsa va fi mai blanda. In incercarea de a scapa, vechile complicitati sunt denuntate, fostii parteneri sunt actualele portite de scapare, fostii complici devin cadavrele pe care se catara pentru a se salva.

Iar la sfarsitul macelului, la lasarea linistii, dupa instalare, putem spera ca noua garda nu va adopta vechile obiceiuri.

De vorbă cu Guvernatorul

IMG_6724Am testat zilele trecute unul dintre produsele enologice ale Casei Isărescu.  Și cum sortimentele roșii întotdeauna m-au atras mai mult decât cele albe, am debutat cu un Negru de Drăgășani din 2013. După cum ne avertizează și eticheta este un vin sec, aspru dar deloc brutal, primele înghițituri fiind și cele mai puternic resimțite. Odată trecut acest prag, degustatul se desfășoară cu lejeritate, fără șocuri sau neplăceri. Un vin echilibrat, cu o textură lemnoasă, cu ușoară aromă de mură.

Este un vin bun, de calitate, în care se simte că s-a investit pasiune – și nu numai. Este un vin pe care-l recomand și la care voi reveni.

Jazz

john_coltrane_3După o „cură”de jazz – cu multele sale sub-genuri – încep să înțeleg din ce în ce mai bine frumusețea acestor ritmuri. Ritmuri ce pot părea la prima vedere (ascultare) haotice, dispersate, pe alocuri chiar anarhice. Ritmuri ce ascund însă sentimente de o profunzime uluitoare, vise, călătorii, fericire și durere. Toate redate maeștrii instrumentelor, genii ale portativului prin intermediul bijuteriilor acustice. Intensitatea muzicii, puterea ei, se reflectă fără umbră pe chipurile muzicienilor, pe frunțile acoperite cu sudoare, pe ochii strâns închiși. Atunci se vede forța pe care jazz-ul o extrage din cei care i s-au dedicat. O extrage și o retransmite către ascultători, dându-le și lor o părticică din geniul muzicianului. A cânta jazz pare câteodată o luptă – o frumoasă luptă – pe care cântăreții o duc cu instrumentele lor. Pare un chin. Dar în realitate este doar procesul – poate dureros – nașterii muzicii minutate care este jazz-ul.

Jazz-ul este mai mult decât muzică. Este o stare de spirit. Este un catalizator pentru sentimentele noastre, este un vehicul către visare. Un vehicul în care urci cu reținere dar din care, mai târziu, parcă nu vrei să mai cobori.

Sursa inagine: http://www.jazz.com

Presedintele. Omul.

Ma uitam pe o serie de fotografii publicate de Casa Alba pe site-ul Administratiei americane, fotografii infatisandu-l pe Presedintele Barack Obama in diverse ipostaze pe parcursul anului 2014. Farmecul acestei miscari de PR este faptul ca cel mai puternic lider al planetei este surprins in ipostaze umane, calde, familiare fiecaruia dintre noi: la muzeu, la biliard, inconjurat de copii.
Privind acele imagini nu poti sa nu te simti mai apropiat de omul pe care poate l-ai votat. Astfel de tehnici de promovare castiga simpatii si atrag voturi.

http://www.whitehouse.gov

E timpul pentru perspective

În contextul în care zonele de conflict sunt din ce în ce mai numeroase și mai apropiate granițelor României, în contextul în care am devenit un element important în alianțele geo-strategice din care facem parte și în condițiile în care „culcatul de pe o ureche” este cea mai proastă opțiune a noastră, viitorul Președinte – precum și restul clasei politice –  ar trebui să se trezească și să ofere poporului alternative, opțiuni, perspective ale statului român în ceea ce privește politica externă.

Consider că este timpul ca pe agenda de discuții să apară și astfel de subiecte, în condițiile în care alegerile din iarnă vor valida reprezentantul nostru în rândul cancelariilor internaționale. Și vremurile ne spun că ar trebuii să avem grijă ce fel de reprezentant vom avea.

Sunt vremuri tulburi în care interesul național trebuie să dicteze căile de urmat. Este momentul în care trebuie să dovedim – nouă în primul rând și apoi partenerilor noștri –  că suntem un pilon de stabilitate într-o zonă din ce în ce mai apropiată de zonele fierbinți ale planetei.

Politicienii noștri, indiferent de flamura politică sub care activează, trebuie să își coordoneze acțiunile și în funcție de interesele naționale, nu doar cele de partid. Iar cei care ar trebui să fie cei ce le monitorizează acțiunile și le sancționează derapajele suntem noi, poporul. Degeaba primim odată la patru ani o găleată, o pungă de zahar sau cine știe ce alte „stimulente” dacă țara alunecă de la o traiectorie normală.

Mirajul „binelui de azi” nu trebuie să ne întunece perspectivele zilei de mâine, nu trebuie să ne lase indiferenți față de soarta generațiilor viitoare.

Viitor antreprenor

photoSub aceasta slogan a avut loc conferința de lansare a proiectului de Promovare a culturii antreprenoriale pentru persoanele din mediul rural din regiunile București Ilfov și Sud Muntenia. Acest proiect, derulat de firma Corex & CB și cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.

Proiectul se va desfășura pe o perioada de 18 luni, având ca obiectiv instruirea a 1500 de tineri în „arta” antreprenoriatului. Grupul țintă este alcătuit din șomeri, persoane implicate în agricultura de subzistență, persoane inactive, persoane implicate în căutarea unui loc de muncă (mai multe detalii http://viitorantreprenor.ro/), adică exact acele persoane care, din păcate, reprezintă realitatea satului românesc.

Pe lângă reprezentanții Corex, a mai luat cuvântul primarul comunei Dragalina, județul Călărași, care a oferit o radiografie autentică a situației tineretului din mediul rural. Lipsa de perspective, lipsa de posibilități reale și facile de a fructifica eventualele oportunități de afaceri sunt fenomene cronice care bântuie mediul rural din România. Printr-un grad mai ridicat de ocupare a forței de muncă în mediul rural, printr-un grad mai mare de implicare a tineretului în construirea unui mediu antreprenorial activ, se va observa inevitabil și creșterea nivelul de trai în mediu rural.

O altă urmare benefică a pregătirii antreprenoriale va fi și un mai mare grad de accesare și absorbție a fondurilor europene, palier pe care țara noastră stă încă deficitar.

În aceste condiții, orice inițiativă menită să dinamizeze mediul economic rural, menită să ofere alternative și oportunități (altele decât emigrarea peste hotare a tineretului) consider că este binevenită.

 

 

Drumuri si taxe

Anul acesta pare ca este un an mai bun pentru turism. Un numar mai mare de turisti straini au descoperit frumusetea plaiurilor mioritice ( pe care, din pacate, multi dintre conationalii noatri nu stiu sa o aprecieze, sa o pastreze, sa o valorifice). Am inceput sa fim prezenti din ce in ce mai mult in ofertele marilor tur operatori, din ce in ce mai multi straini vin pe urmele Printului Charles, batand ulitele din Viscri si admirand frumusetea arhaica a arhitecturii taranesti din Maramures. Pe lista de mai sunt si Delta Dunarii, manastirile din Moldova, castelul Bran – pentru a le enumera doar pe cele mai importante.
Pentru a reusi sa valorificam la maxim o cat mai mare parte din oferta noastra trebuie investitii. In primul rand in infrastructura; nimeni nu doreste sa stea patru ore in autocar pentru a parcurge 200 de km. O imbogatire rationala a retelei de drumuri ( autostrazi) ar contribui semnificativ la dezvoltarea turismului. Nu ma intelegeti gresit: nu sunt adeptul autostrazii care sa treaca prin parcul natural, dar sunt adeptul unui trafic civilizat, european, unde nu trebuie sa mergem zeci de km cu un tir sau mai rau tractor in fata.
O alta problema, valabila nu numai turismului, este fiscalitatea impovoratoare precum si arhitectura arhaica si greoaie a aparatului de colectare. Sunt multi operatori economici care, in conditiile actuale prefera sa opereze „la negru” cu o parte semnificativa a afacerii, tocmai din cauza impovorarii fiscale.
Prin ajustarea acestor doua paliere, guvernantii ar obtine efete economice pozitive nu numai in industria turismului ci in toate ramurile economiei.

O poveste cu talc

Am descoperit in multimea de tweet-uri peste care imi arunc privirea zilnic, aceasta superba povestire, cu o concluzie cat se poate de adevarata. Iar aceasta concluzie se poate aplica nu doar in cazul lui Vladimir Putin, dupa cum autorul ne spune, ci tuturor liderilor/organizatiilor/natiunilor. Lectura placuta!

„A parable for Putin. Based on a true story.

By 
I was five and my cousins were 9 and 10. They were daring masters of life, they made the rules, and I was relegated to the role of a lame appendage. I would bring them apples and water; they would condescendingly take the treats from my hands, but wouldn’t accept me into their grown-up games. I was too little, they didn’t respect me; they looked down on me. Sometimes, they even roughed me up a little. Once, in the village, I became witness to their game: they would pull a piece of straw part of the way out of a giant haystack that stood in the yard, and would set it on fire. The straw would burn cheerfully and, just before all the other straws in the stack would catch the flame, my cousins would pull it out and extinguish it. It was so cool. I also wanted to play like this. I was horribly jealous, but I was little. I wasn’t grown-up enough for grown-up games, and I was allowed to watch but not participate. What did I do when everyone went back in the house? I took a box of matches and went out to the haystack. No one could tell me what to do anymore. No one could tell me that I was little. I was cool. I was just as cool as my older cousins. With humiliation and envy in my heart and matches in my hand, I was unstoppable. I pulled out a straw, lit it, pulled it out, and extinguished it. I was a grown up. I was tearing it up and my excitement only grew as I played. The straws lit up, one by one. I had everything under control. And then I didn’t pull the straw out in time, and the hay was suddenly ablaze. I watched the growing orange smear and still thought that the situation is under control and that nothing terrible is happening. When the flame had consumed about ten square feet and the speed of its spread started to scare me, the game didn’t seem quite as fun anymore. I decided to call the adults. I walked into the house and said first to my aunt: “I set the haystack on fire.” No one reacted. In the yard, the haystack was burning furiously. All around it were little village construction projects, and they were all wooden. It was a hot, dry, windy summer. It was only when my cousin ran into the house and screamed, “The haystack is on fire!” that everyone snapped to attention and ran outside to extinguish it: relatives, neighbors, passers-by. My cousins said I was a moron. Today, I understand that they also behaved like morons, and I was just happily, diligently mimicking them. I was five and I almost burned down half the village, but I remembered one thing forever: if you persistently kindle fires, there will come a moment when the whole fucking thing goes up in flames.” Sursa articol:http://www.newrepublic.com/node/118776

Transcendence

Transcendence e un film usor, cu toate ca pleiada de actori celebrii ii orneaza genericul. Un film de urmarit daca altceva mai „consistent” nu este de vazut. Un geniu care lupta sa creeze o utopie. Ceea ce nu este credibil pentru mine, este capacitatea unei masini, a unui super computer, a unei inteligente ARTIFICIALE sa capete caracteristici umane si sa lase „sentimentele” sa intervina impotriva calcului rece, matematic. Acest aspect al filmului nu este credibil din punctul meu de vedere nici macar pentru un film science – fiction.

Chiar daca sfarsitul a fost un pic dezamagitor, filmul care m-a atras cu prima scena: intr-o lume aflata in pragul unei noi epoci de piatra, lipsita de curent si tehnologie, unul dintre personaje ne spune: „internetul trebuia sa faca lumea mai mica”. Conform scenariului a micsorat-o pana la implozie, lasand rasa umana sa culeaga resturile, sa o luam de la capat, poate de data asta pe un drum mai bun.

Nu este un film pentru care sa va schimbati planurile, dar daca nu aveti altceva de facut, ii puteti acorda doua ore din timpul vostru.

Tributul

Pana in acest moment numarul victimelor avalansei produse in Everest a ajuns la 9. Noua vieti care au platit tribut muntelui. Orice iubitor de munte, de natura stie ca, din cand in cand, gigantii planetei isi cer tributul in sange. Este o regula de cand lumea. De cand stramosii nostrii se aventurau pe potecile inghetate cu blanuri pe spate si piei de animal pe picioare. E un tribut pe care oricine doreste sa se suie pe fruntiile uriasilor trebuie sa fie pregatit sa-l plateasca. Odihneasca-se in pace.