Sări la conţinut

Suntem gata?

26 martie 2014

romania_1930În vâltoarea ultimelor evenimente din colțul nostru de lume, cu amenințări reci venind dinspre stepele răsăritene, o idee a fost rearuncată pe piață, pasată și rumegată, întoarsă pe toate părțile și lăsată în din nou în așteptare (deocamdată). Această copilă a timpurilor tulburi în care ne aflăm se coace de multă vreme în subconștientul colectiv al poporului nostru: unirea cu Republica Moldova.

O idee frumoasă, o idee romantică, o idee ce ne poartă cu gândul către perioada „de aur” a României, perioada interbelică. Dar este oare o idee plauzibilă în vremurile în care trăim? Este o idee a cărei punere în practică ne-ar aduce și alte beneficii, în afară de rectificarea unor nedreptăți istorice? Este o idee care ar avea un viitor cât de cât luminos sau ar fi o piatră de moară legată de gâtul unei țări care luptă din greu să se mențină deasupra apei? Entuziasmul ar fi un motor suficient de puternic să ne smucească din starea de luptă la limita rezistenței în care ne complacem de ceva vreme? Văzându-ne reuniți cu frații de peste Prut, am pune osul la treabă, am lupta pentru o țară mai bună? Sau ne-am lamenta în continuare, am cere ajutor, am aștepta de la alții, dar de data aceasta cu circa 3,5 milioane mai mulți? Entuziasmul patriotic ar fi suficient pentru ca România reîntregită să urmeze o cale a dezvoltării armonioase și a prosperității?

Aș fi foarte naiv să cred că așa ar fi. Mai degrabă problemele care macină fragila noastră societate s-ar acutiza, bugetul statului ar fi supus unor presiuni și mai mari, șubreda industrie ar intra in colaps incercând să acopere găurile din buget, numărul persoanelor care trăiesc la limita sărăciei ar exploda, România s-ar scufunda. Prin unire am importa o mulțime de probleme. Și nu cred că beneficiile ar compensa aceste probleme. Noi nu avem puterea economică a Germaniei din 1990, să putem pompa miliarde de euro în teritoriul nou alipit. De abia ne susținem pe noi, cei de acum.

Poate sunt cinic. Poate voi fi acuzat de lipsă de patriotism. Dar o vorbă îmi vine în minte în timp ce tastez aceste cuvinte: a muri cu dreptatea în mână. Asta ne dorim pentru țara noastră? Să murim cu dreptatea istorică de partea noastră? Desigur, „moartea” nu este o certitudine, dar premizele sunt destul de sumbre… Merită să riscăm?

 

Sursa imagine:datinisitraditii.wordpress.com

Reclame

From → Generale

One Comment
  1. Doar de dragul istoriei nu cred ca unirea celor doua state ar trebui facuta. Si romanii si moldovenii, in prezent, au gandiri diferite, culturi diferite. Ei nu se mai identifica cu noi de ceva timp si invers. Si asa cum spuneai in articol, Romania (mare) e posibil sa intre intr-un colaps economic, mai ales ca suntem obisnuiti ca sus-pusii nostri nu investesc in nimic concret si asteapta sa vina altii sa le faca treaba.

    Romania si Rep. Moldova sunt 2 state vecine de sine statatoare. La un moment dat visam si eu la unirea celor 2 state dar am inceput sa urmaresc stirile si evenimentele din Moldova si mi-am dat seama ca moldovenii sunt mult diferiti de noi. Una peste alta ei isi iubesc tara, si sunt mandri ca sunt moldoveni, ei nu vor sa ramana independenti, nu vor nici cu Romania, nici cu Rusia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: